Mână Cruntă
Atunci când
spui cuvântul pace e totul aşa
liniştit
Te gandeşti la
flori, la vieţi ce-au răsărit
Din nimicul
sărăciei în care ne-am născut
Fără să ne
întrebăm seamănul "Crunt"
Cum poate oare să
ucidă din banii noştri
Să ne distrugem
între noi ca proştii
Războiul,
înseamnă ură, arme şi violenţă
O continuă
concurenţă
Nu pe numarul
oamenilor fericiţi
Ci pe numărul
celor ucişi şi nenorociţi
De al tău război
poate prea personal
Cine îşi doreşte
moartea înainte de final?
Sinucigaşii? Lasă-i să se sinucidă...
Fiecare-i liber
să prindă
Trenul pe care-l
vrea în zori
Dar să nu uităm
de pace
Care e precum un
covor
Ce iarna tace,
Primavara
înfloreşte
Vara larg ne
zâmbeşte
Toamna ne
pregăteşte
De acelaşi curs
al vieţii
Precum roata
dimineţii
Ce e bine să o laşi
să se învârtă
Aşa cum e ea,
fără "Mână Cruntă".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu