marți, 8 octombrie 2013

Poezia: Lumea femeilor

Lumea femeilor

Un nou drum te plimbă stând,
Cu viteza timpului ajungând
Din prezent căutand oricând
Povestea a mii de ochi spunând:

“Asta e lumea mea în care intri
Condusă de trup și principii
Ce împăturesc interiorul meu
Dăruind inima mea ca trofeu
Celui ce înțelege ascultând
Un înțeles al fiecărui gând.
Iar fiecare cuvânt ca simbol
Ascunde în ciuda vremurilor,
Ce le-am cutezat a trece rar
În mintea mea, dar poate doar
Iluzia m-a făcut să cred în grabă
Că au trecut greu anii ce întreabă,
O ființă neputincioasă în fața Lui
Întărindu-se cu alegerile norocului,
Luptând pentru scopuri prețioase
Am ajuns să-mi depăn tablouri frumoase,
Amintiri, chiar și neplăcute, privindu-le,
Zâmbesc, larimile ferindumi-le
Căci acum sunt doar amintiri, atât!
Devenindu-mi frumos ce-a fost urât
Că a trecut... ce-am urât, cel mai mult...’’

Și tot așa o altă voce-mi spune
Ba de milă, ba de rugăciune,
Ori bucatele ce însănătoșesc,
Corpul nostru expus azi la regres,
Sau de parfumuri bărbătești,
Admirate de mirosuri fine femeiești,
Pentru că timpul vrea să pară
Altul față de cel de odinioară,
Dar timpul e același timp...
Neștiind poate nici el
Se păcălește singurel,
A lui clepsidră prăfuită
De imagini false acoperită.

Eu realizez încrezător
Că așa e lumea oamenilor,
Bărbații sunt în lumea lor,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu