luni, 8 decembrie 2014

Poevstea: Nebunul Jack din seria Coşmarul

-Batranul Jack-
Bătrânul Jack avea peste 70 de ani, însă era un grăsan voinic căruia nu-i dădeai mai mult de 60 de primăveri. Îşi ducea viaţa monotonă alături de Elvira, pe care o luase de nevastă după ce a ramas văduv. Elvira era mai tânără ca el cu câţiva ani, dar se ţinea tare bine la avrsta ei. Vecinii deoseamă cu ea îşi lungeau privirea când treceau pe drum văzând-o cum întindea aşternuturile albe şi curate pe sârmele lungi legate între pomii verzi. Aşa azi aşa mâine până când bătrânul Jack intră la bănuieli precum că muierea lui ar spăla cam des rufele şi se etalează doar de dragul vecinilor mai tineri şi mai chipeşi ca el şi care dau târcoale prin faţa porţii lui ca pisica la smântână. După ce i-se spovedeşte popii cu aceste vorbe îndurerate, părintele îi spune că ar fi bine să aibă răbdare şi să fie îngăduitor cu cei 10 ani, care îi avea peste ai Elvirei. Şi că nevasta lui e harnica şi bună şi nu ar trebui să mai intre la bănuieli şi să-şi facă rugăciunile înainte de culcare ca somnul lui să nu-i mai fie perturbat de gândurile negre şi amare.
Se pare că nici discuţia cu părintele nu l-a făcut pe Jack să fie mai liniştit, iar la miezul nopţii cum stătea el cu ochii bulbucaţi la pereţi, o observă pe nevastă că mişcă încet, încet şi apoi pleacă de lângă el tip-til, tip-til. El împietreşte de nervi să vadă unde îi umblă veacul muierii lui. După ce Elvira iese pe uşă, sare direct în haine, şi cu mâna pe topor fuga după ea în liniştea desăvârşită a serii unde doar câinii se mai fac auziţi în taina nopţii. Elvira se giugiulea la fântâna bine dosită şi îngrăjduită de către gospodarii satului, însă scâncetele Elvirei l-au adus pe Jack exact acolo unde nu ar fi trebuit sa fie.
-Nebunul Jack-
Şi înebunit de-a dreptul, Jack, trage cu toporul în întunericul adunat la poala fântânii lovind mai mult în fântână construită din piatră tare. Se aude un ţipăt care pentru un moment îl cutremură pe Jack stând blocat de cele întâmplate. Elvira se strecoară ca o pisică fungind cât o ţin picioarele, iar necunoscutul nu mai era de mult acolo. Când îşi dă seama fuge către casă, însă Elvira nu era proastă să se bage singură în propria groapă. Când Jack vede că Elvira lui nu e acasă, începe să de-a în stânga şi în dreapta cu toporul până oboseşte şi adoarme ca un nesăbuit.
Soarele puternic din miezul zilei îi ardea faţa, trezindu-se într-o dărăpănătură de casă cu pereţii zgâriaţi, geamuri sparte, perdele rupte şi lucruri distruse. Se uită în sus şi se miră că nu a căzut tavanul pe el la cum îi arata acum propria casă. Ochii îi umblau în toată încăperea până ajunge cu privirea la topor şi vede pe el sânge uscat. Ingozit de propria nebunie merge la biserica din sat simţind că a ajuns la capătul existenţei sale umane. Spre surprinderea lui parintele nu era la slujbă şi merge direct la el la poartă, însă nici acolo nu îi răspunde nimeni. Intră în ograda popii, unde câinii îl băteau de mai aveau puţin şi rupeau lanţul. Bate-n uşa de lemn tare, însă părea să nu fie nimeni în acasă. Se uită pe geam şi vede pe perna popii o pată de sânge. Furia îl aprinde şi mai tare pe Jack izbucnind ca un nebun sparge geamurile popii şi se reîntoarce pe uliţa satului. Pe drum întreabă sătenii dacă l-au văzut pe părinte şi dă de un prichindel care îi spune că l-a văzut ducându-se la neamurile din deal.
Ajungând în ograda cu două case unde locuiau neamurile preotului, o vede intrând în casa bătrânească pe mumăsa târâindu-se într-un baston înăuntru casei. Blocând uşa cu piciorul intră peste bătrână cercetând odăile neîngrijite de bătrâneţe şi timpul trecut. Odăile goale nu îi spuneau nimic şi se îndreaptă spre casă nouă însă uşa beciului i se pare că este suspectă şi intrând vede becul aprins. Coborând câteva trepte îl vede pe părinte cum îi dojonea tăietura de pe faţa lui fratesu, cu vată spirtoasă. Dă înapoi şi când să iasă de pe poartă o vede pe Elvira amuţind amandoi. O repede şi o pune pe un scaun din ogradă ca pe un copil şi o leagă cu ce prinde la mână să fie sigur că nu mai fuge şi de această dată. I-a scaunul şi o apucă la sănatoasa cu el în spinare. Odată cu el şi o furtună teribilă s-a pornit afară de zici că anunţa ceasul cel rău.
-Criminalul Jack-
Elvira era legată pe un scaun de lemn putred, care la puterea unui bărbat, aproape mai că se rupea în bucăţi. Însă Elvira era firava şi cu ce forţă să se opună grăsanului Jack. Ridică scaunul precum un cuibar cu găina la ouat şi fuge către izlazul satului de nebun cu Elvira în spate. La poalele pădurii, în îndepărtarea izlazului, coborând o vale era un iaz sălbatic. Dacă blestematul iaz nu era acolo poate altfel s-ar fi petrecut lucrurile însă nici nu ştiu când a ajuns cu ea la marginea apei. Jack o baga pe Elvira cu capul în adâncitură cât ai clipi. Ea se zbate însă puterile femeieşti o fac să cedeze înainte de-a lupta cu adevarat cu propria moarte, iar când şi-a dat seama că i-a smuls şi ultimile puteri ale vieţii leagă de frânghia groasă o piatră grea să atârne de scaun, iar apoi o împinge în mijlocul iazului cu tot cu pietroi. Câţiva copii ce-au dus vacile la păscut şi se adăposteau de ploaie, erau încremeniţi sub salcia bătrână şi stufoasă, care îi proteja de ochii criminalului Jack.
Jack avea ochii roşii de furie şi când vede o mânuţă tremurândă sub crengile lăsate ale salciei neputincioase în faţa lui şi se avântă sub coama salciei precum un uliu asupra puişorilor de găină şi îi azvârle pe toţi în apa rece şi mâloasă. Apoi pleacă cu paşi apăsaţi şi grăbiţi către casa dărăpănată din sat. Copii se zbăteau care mai de care, însă până a ajuns Jack la orizontul dealului se lăsă peste iaz o linişte înfricoşătoare.
Ajuns în sat mamele zbierau că nu-şi găsesc copii şi îşi smulgeau părul din cap că nebunul Jack venea dintr-acolo de unde copii nu au mai ajuns acasă, iar apoi taţii îi găsiseră pe copii morţi aruncaţi la malul apei ca într-un cimitir inundat ce-a dezlănţuit o furie diavolească în nebunul Jack.
Poliţia cerceta zona căutând indicii însă mărturia popii avea să-i fie călău lui Jack. L-au încătuşat patru miliţieni şi alţii doi îl avertizau cu pistolul, să nu se opună arestării. Criminalul Jack avea să beneficieze de un avocat din oficiu. Marga era unul din cei mai buni avocaţi ai infractorilor, căci pe mulţi îi scăpaseră de pedeapsă absolută. Şi cum Marga i-a fost colegă de generală lui Jack şi-a promis că îl va scăpa cu pedeapsa cea mai mică posibilă, însă un aşa caz nu se mai auzise în sat şi nicăieri în împrejurimile locului ori cât a umblat vorba în lung şi în lat ani la rând. Procurorii o aduc pe Elvira legată, strâns, de scaunul unflat de la apa jigoasă a iazului. Avocata apărării i-a sfoara groasă ce o eliberează de petroi şi o înconjoară cu ea pe Elvira jur împrejur, de la barbă până sub ochii care au rămas înţepeniţii deschişi şi spune:
  • - Ar fi putut fi vie, dacă îşi vedea de bărbatul ei...dar tu părinte cum ai îngăduit fapta fratelui tău!
  • - Dumnezeu fie cu voi fii mei, fratele meu este un păcătos, dar nu este un criminal!
  • - Omorâţi criminalul !!! Omorâţi-l ! Omorâţi-l ! Omorâţi-l ! strigă lumea înfuriată
  • - Legaţi-l de scaunul Elvirei şi daţii foc să ardă precum sufletul lui în iad! spuse alt părinte de copil.
  • - Mai bine băgaţi-l în beciul închisorii, acolo e frig şi sigur va muri de plemonie! Spuse avocata apărării, mizând pe imunitatea ridicată a grăsanului Jack.
  • - Da, băgaţi-l în beci, dar să i-se pună şi copii noştri cu el acolo să vadă cum e între atâtea cadavre! Nenorocitul!
Beciul era plin de apa ce o aduna-se ploaia agitată şi puternică, iar furtuna zici că le ţinea piept cu fulgere şi tunete, sătenilor necăjiţi de pierderea copiilor lor.
Jack a fost băgat în apaă ce îi ajungea până la gât şi toate cadavrele copiilor pe care i-a înecat i-au fost băgate în pivniţă. La gemul dreptunghiular, cu gratii, a beciului, cu o voce caldă Elvira îi spune lui Jack:
  • - Jack! I-aţi un concediu...
  • - Daaa! uite o să-mi iau, şi pune un copil pe o scândură plutitoare ce era aşezată în colţul beciului la geamul cu gratii de fier.
Jack se afunda în adâncul apei adormind ca un copil, pe patul beciului de sub închisoare.