Se pare că nici
discuţia cu părintele nu l-a făcut pe Jack să fie mai liniştit,
iar la miezul nopţii cum stătea el cu ochii bulbucaţi la pereţi,
o observă pe nevastă că mişcă încet, încet şi apoi pleacă de
lângă el tip-til, tip-til. El împietreşte de nervi să vadă unde
îi umblă veacul muierii lui. După ce Elvira iese pe uşă, sare
direct în haine, şi cu mâna pe topor fuga după ea în liniştea
desăvârşită a serii unde doar câinii se mai fac auziţi în
taina nopţii. Elvira se giugiulea la fântâna bine dosită şi
îngrăjduită de către gospodarii satului, însă scâncetele
Elvirei l-au adus pe Jack exact acolo unde nu ar fi trebuit sa fie.
-Nebunul Jack-
Şi înebunit de-a
dreptul, Jack, trage cu toporul în întunericul adunat la poala
fântânii lovind mai mult în fântână construită din piatră
tare. Se aude un ţipăt care pentru un moment îl cutremură pe Jack
stând blocat de cele întâmplate. Elvira se strecoară ca o pisică
fungind cât o ţin picioarele, iar necunoscutul nu mai era de mult
acolo. Când îşi dă seama fuge către casă, însă Elvira nu era
proastă să se bage singură în propria groapă. Când Jack vede că
Elvira lui nu e acasă, începe să de-a în stânga şi în dreapta
cu toporul până oboseşte şi adoarme ca un nesăbuit.
Soarele puternic
din miezul zilei îi ardea faţa, trezindu-se într-o dărăpănătură
de casă cu pereţii zgâriaţi, geamuri sparte, perdele rupte şi
lucruri distruse. Se uită în sus şi se miră că nu a căzut
tavanul pe el la cum îi arata acum propria casă. Ochii îi umblau
în toată încăperea până ajunge cu privirea la topor şi vede pe
el sânge uscat. Ingozit de propria nebunie merge la biserica din sat
simţind că a ajuns la capătul existenţei sale umane. Spre
surprinderea lui parintele nu era la slujbă şi merge direct la el
la poartă, însă nici acolo nu îi răspunde nimeni. Intră în
ograda popii, unde câinii îl băteau de mai aveau puţin şi rupeau
lanţul. Bate-n uşa de lemn tare, însă părea să nu fie nimeni în
acasă. Se uită pe geam şi vede pe perna popii o pată de sânge.
Furia îl aprinde şi mai tare pe Jack izbucnind ca un nebun sparge
geamurile popii şi se reîntoarce pe uliţa satului. Pe drum
întreabă sătenii dacă l-au văzut pe părinte şi dă de un
prichindel care îi spune că l-a văzut ducându-se la neamurile din
deal.
Ajungând în
ograda cu două case unde locuiau neamurile preotului, o vede intrând
în casa bătrânească pe mumăsa târâindu-se într-un baston
înăuntru casei. Blocând uşa cu piciorul intră peste bătrână
cercetând odăile neîngrijite de bătrâneţe şi timpul trecut.
Odăile goale nu îi spuneau nimic şi se îndreaptă spre casă nouă
însă uşa beciului i se pare că este suspectă şi intrând vede
becul aprins. Coborând câteva trepte îl vede pe părinte cum îi
dojonea tăietura de pe faţa lui fratesu, cu vată spirtoasă. Dă
înapoi şi când să iasă de pe poartă o vede pe Elvira amuţind
amandoi. O repede şi o pune pe un scaun din ogradă ca pe un copil
şi o leagă cu ce prinde la mână să fie sigur că nu mai fuge şi
de această dată. I-a scaunul şi o apucă la sănatoasa cu el în
spinare. Odată cu el şi o furtună teribilă s-a pornit afară de
zici că anunţa ceasul cel rău.
-Criminalul Jack-
Jack avea ochii roşii de
furie şi când vede o mânuţă tremurândă sub crengile lăsate
ale salciei neputincioase în faţa lui şi se avântă sub coama salciei
precum un uliu asupra puişorilor de găină şi îi azvârle pe toţi
în apa rece şi mâloasă. Apoi pleacă cu paşi apăsaţi şi
grăbiţi către casa dărăpănată din sat. Copii se zbăteau care
mai de care, însă până a ajuns Jack la orizontul dealului se lăsă
peste iaz o linişte înfricoşătoare.
Ajuns în sat mamele
zbierau că nu-şi găsesc copii şi îşi smulgeau părul din cap că
nebunul Jack venea dintr-acolo de unde copii nu au mai ajuns acasă,
iar apoi taţii îi găsiseră pe copii morţi aruncaţi la malul
apei ca într-un cimitir inundat ce-a dezlănţuit o furie
diavolească în nebunul Jack.
Poliţia cerceta zona
căutând indicii însă mărturia popii avea să-i fie călău lui
Jack. L-au încătuşat patru miliţieni şi alţii doi îl avertizau
cu pistolul, să nu se opună arestării. Criminalul Jack avea să
beneficieze de un avocat din oficiu. Marga era unul din cei mai buni
avocaţi ai infractorilor, căci pe mulţi îi scăpaseră de
pedeapsă absolută. Şi cum Marga i-a fost colegă de generală lui
Jack şi-a promis că îl va scăpa cu pedeapsa cea mai mică
posibilă, însă un aşa caz nu se mai auzise în sat şi nicăieri
în împrejurimile locului ori cât a umblat vorba în lung şi în
lat ani la rând. Procurorii o aduc pe Elvira legată, strâns, de
scaunul unflat de la apa jigoasă a iazului. Avocata apărării i-a
sfoara groasă ce o eliberează de petroi şi o înconjoară cu ea pe
Elvira jur împrejur, de la barbă până sub ochii care au rămas
înţepeniţii deschişi şi spune:
- - Ar fi putut fi vie, dacă îşi vedea de bărbatul ei...dar tu părinte cum ai îngăduit fapta fratelui tău!
- - Dumnezeu fie cu voi fii mei, fratele meu este un păcătos, dar nu este un criminal!
- - Omorâţi criminalul !!! Omorâţi-l ! Omorâţi-l ! Omorâţi-l ! strigă lumea înfuriată
- - Legaţi-l de scaunul Elvirei şi daţii foc să ardă precum sufletul lui în iad! spuse alt părinte de copil.
- - Mai bine băgaţi-l în beciul închisorii, acolo e frig şi sigur va muri de plemonie! Spuse avocata apărării, mizând pe imunitatea ridicată a grăsanului Jack.
- - Da, băgaţi-l în beci, dar să i-se pună şi copii noştri cu el acolo să vadă cum e între atâtea cadavre! Nenorocitul!
Beciul era plin de apa ce
o aduna-se ploaia agitată şi puternică, iar furtuna zici că le
ţinea piept cu fulgere şi tunete, sătenilor necăjiţi de
pierderea copiilor lor.
Jack a fost băgat în
apaă ce îi ajungea până la gât şi toate cadavrele copiilor pe
care i-a înecat i-au fost băgate în pivniţă. La gemul
dreptunghiular, cu gratii, a beciului, cu o voce caldă Elvira îi
spune lui Jack:
- - Jack! I-aţi un concediu...
- - Daaa! uite o să-mi iau, şi pune un copil pe o scândură plutitoare ce era aşezată în colţul beciului la geamul cu gratii de fier.
Jack se afunda în adâncul
apei adormind ca un copil, pe patul beciului de sub închisoare.