sâmbătă, 12 octombrie 2013

Fabula: Motanelul

    
             Într-o dimineață oarecare
Alături de suratele flămânde
Un motănel ce cauta mâncare
Gaseste o paine și-o ascunde
Căzu-se de la un moș
Ce avea prea multe-n coș,
Iar Dumnezeu milos de fel
Dădu pâinea, exact, la motanel
Și numa ce-l vezi că face o strigare
- Hai suratelor la mâncare!
Și cu gheruța precum un cuțit
Numai ce-l vezi că se apucă de-mpărțit
Trei  bucăți egale, să ajungă la fiecare.
Și nici o-nghițitură nu a terminat
Că numai ce aude un mieunat!
De după colț iese o pisicuță
C-o fundiță roșie drăguță
- E înfometată sau speriată?
Apoi motănelul spune-ndată
- Hai surată dă-i o bucățică
Nu o vezi cât e de mică
- Eu nu-i dau din bucățica mea
- Iar eu nici atâta, mai bine am pleca.
Rupe motănelul din miezul lui de pâine
Și spune: Hai prietena mea și mănâncă cu mine.
Dar din senin se aude un glas aprins:
Pis pis pis pis, pis pis pis pis
Era Carla ce-și căuta de zor
Pisicuța ce plângea de dor
Însă fata sufletistă a observat
Grija ce motănelul i-a purtat
Și de atunci vine în fiecare zi
Să se joace toți trei și pentru al hrăni. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu