Fabula: Puişorii

S-a făcut o casă într-un sat

Într-o curte mare de om bogat,

Ce avea o grădină înflorată

Un coteţ şi o poiată

Toate aşezate gospodăreşte

Unde şi-un copac altfel creşte!

Pentru că gospodarul bogătaş,

A lăsat viaţa de oraş

Pentru casa de la ţară.

S-a mutat în primăvară

Să pună şi o clocitoare

Pentru 50 de vieţuitoare

Puiuţi de rasă de găină

Ce iute mari o să devină.

Însă o cloşcă, moştenire,

Umbla prin ogradă în neştire

Făcând zarvă mare

Să nu o bage în mâncare

Bogătaşul cu răbdare

A luat 10 ouă de la clocitoare

Şi i le-a pus în cuibar să le ocrotească

Ca să nu mai cotcodăcească,

Iar după 3 săptămâni

Au ieşit 40 de pui păgâni

Şi alţii 9 de la cloşca mamă

Ocrotiţi cu mare seamă.

Obrăznicăturile ce se alergau prin curte

Râdeau în hohote că cei 9 au picioare scurte

Că nu ţin pas năzbâtiilor

Chinuind viermişorii de zor,

Fugărind un măr o zi întreagă,

Jucând cică fotbal prin ogradă

Îşi mai dădeau coate unii la alţii

Şi pe deasupra neobrăzaţii

Mai râdeau şi de biata găină

Că e grasă cât luna plină

Şi că îi ceartă pe cei 9 cuminţei

Să nu se îndeparteze din ochii ei

Pe când orfanii erau împrăştiaţi

În toată ograda, nu ca ceilalţi

Ce stăteau mai mult la fusta mamei

Fără a se îndepărta în ciuda Foamei.

Foamea era o pisică înstrăinată

Cu cicatrici, fără un ochi şi ciudată,

Ce-şi câştigase urâtul nume

Trăind din furat prin lume.

O pradă sigură şi uşoară

Erau cei 40 de pui de odinioară

Ce dispăreau care mai de care

Rămânând 8 pui din întreaga clocitoare,

Iar până să vadă bietul orăşan

I-a mâncat Foamea până la ultimu' năzdrăvan

De şi-a zis săracul om

Că la anul o să facă un ocol

Şi în loc de clocitoare

O să pună tot cloşca străduitoare

Iar aceasta mândră şi înfoiată

A povestit puilor fabula toată!

Fabula: Peştişorul Betta

Dintr-un univers creeat de o minte visătoare
"soarele răsărea, mult mai frumos din mare"
Dar peştişorul Betta citea în continuare
Având şi multe întrebări pentru marea desfăşurare,
Despre acel roman scris de străinul caracatiţă
Ce niciodată în viaţa lui nu a facut alianţă,
Cu captivitatea, în care se nascuse peştisorul
Ce studia la şcoală poveştile de-a zborul.
Notele lui scădeau pe zi ce trece tot mai mult
Din pricina întrebărilor ce-l lăsau pe profesor mut.
Exmatricularea era pedeapsa finala
Pentru a învăţa cum să se poarte la şcoala!
Şi într-o seară pe neaşteptate se vede luat pe la spate
Şi băgat cu mare grijă, în punguţa cu apă şi apoi într-o valiză.
Pe semne că avea mulţi colegi exmatriculaţi
Ce-l priveau din alte pungi, nevinovaţi
- Dar voi ce faceti? cum ati ajuns aici?
Întrebă peştişorul fără a primi replici,
Căci răspunsul era mut, nu se vedea decat mima,
El săracul nu a priceput de ce se schimba clima
Şi o izbitură stranie brusc il trece
Aruncat tot cu pungă pe nisipul rece
Punga spartă de un val este luată                            
Şi alungată în nestirea din marea moartă.
Intră în adâncuri din reflexul fricii
Dar nu înainte de a vedea pe cer licuricii
Ce doar în basmele lui caracatiţă le citea
Iar acum devenise un personaj din cartea sa.

Fabula: Motanelul

    
             Într-o dimineață oarecare

Alături de suratele flămânde

Un motănel ce cauta mâncare

Gaseste o paine și-o ascunde

Căzu-se de la un moș

Ce avea prea multe-n coș,

Iar Dumnezeu milos de fel

Dădu pâinea, exact, la motanel

Și numa’ ce-l vezi că face o strigare

- Hai suratelor la mâncare!

Și cu gheruța precum un cuțit

Numai ce-l vezi că se apucă de-mpărțit

Trei  bucăți egale, să ajungă la fiecare.

Și nici o-nghițitură nu a terminat

Că numai ce aude un mieunat!

De după colț iese o pisicuță

C-o fundiță roșie drăguță

- E înfometată sau speriată?

Apoi motănelul spune-ndată

- Hai surată dă-i o bucățică

Nu o vezi cât e de mică

- Eu nu-i dau din bucățica mea

- Iar eu nici atâta, mai bine am pleca.

Rupe motănelul din miezul lui de pâine

Și spune: Hai prietena mea și mănâncă cu mine.

Dar din senin se aude un glas aprins:

Pis pis pis pis, pis pis pis pis

Era Carla ce-și căuta de zor

Pisicuța ce plângea de dor

Însă fata sufletistă a observat

Grija ce motănelul i-a purtat

Și de atunci vine în fiecare zi

Să se joace toți trei și pentru al hrăni. 

Cristian Harhata la Draga Mea Prietena pe Kanal D

Interviul unde poti afla povestea vietii mele dintr-o perspectiva umana

Cristian Harhata - Soldier [A new Single]

Cristian Harhata - Soldier [A new Single]



http://www.gazetamondena.ro/2013/10/1222-cristian-harhata-un-nou-single-pe.html

Dupa ce am facut melodia in engleza "Soldier" [soldatul] am decis sa-i fac o prezentare frumoasa cu ajutorul unei sedinte foto in haina militara pentru care am un respect deosebit. In melodie este vorba despre un soldat care intors de la razboi nu mai gaseste acasa, nimic la fel din tot ce lasase odata atat de frumos. Astfel drama soldatului se transpune intr-o melodie de armata. Pe viitor am de gand sa alimentez imaginea mea cu diverse sedinte foto "trasnite" nu neeaparat a oamenilor bogati care de multe ori sunt plictisitori, ci mai degraba a oamenilor simpli si plini de viata promovand astfel aparitii ce te pot duce cu gandul la diverse meserii deoarece tinerii din ziua de azi nu sunt pregatiti de catre societate si indrumati catre un drum potrivit personalitatii lor, ci mai degraba fac scoala la intamplare si ajung sa lucreze in domenii tot la intamplare, iar rezultatul e ca nu avem oameni pregatiti de aceea de multe ori vom vedea oameni care: "lucreaza la relatii cu publicul si mai ca ti-ar da una", "soferii mijloacelor de transport care injura batrani" si asa mai departe, toate astea din cauza ca nu exista o apropiere reala a indrumarii unei meserii potrivite pentru tineri ce ar putea fi aplicata inca de cand sunt mici prin diverse jocuri pe baza rezultatelor si consultarilor amanuntite. Sper ca prin acest produs muzical sa apropii tinerii cu gandul la meseria de militar!

Lyrics Danny Secrieru

he's coming back home

it's so cold,the windows are crying,

there's nobody home,

it's so cold, the flowers are dying

 

where is the green grass,               

the breeze of the tree

everywhere is a brash,

and nowhere harmony

in a corner  the  box

of his  poor chilhood

a toy soldier, memory

of a life no too good

he's taking a soldier

he brush away the dust

himself is the soldier

and himself is a ghost

he's coming back home

it's so cold,the windows are crying, crying

there's nobody home,

it's so cold, the flowers are dying, dying

where is the green grass,               

the breeze of the tree

everywhere is a brash,

and nowhere harmony

where is the green grass,               

the breeze of the tree

everywhere is a brash,

and nowhere harmony

Aici imi poti da Like https://www.facebook.com/cristianharhataofficial?ref=hl Multumesc!
Aici imi poti da cerere de prietenie https://www.facebook.com/cristian.harhata

Poezia: Mana Crunta

Mână Cruntă

                                                                            de Cristian Harhătă

Atunci când spui cuvântul pace e totul aşa liniştit

Te gandeşti la flori, la vieţi ce-au răsărit

Din nimicul sărăciei în care ne-am născut

Fără să ne întrebăm seamănul "Crunt"

Cum poate oare să ucidă din banii noştri

Să ne distrugem între noi ca proştii

Războiul, înseamnă ură, arme şi violenţă

O continuă concurenţă

Nu pe numarul oamenilor fericiţi

Ci pe numărul celor ucişi şi nenorociţi

De al tău război poate prea personal

Cine îşi doreşte moartea înainte de final?

Sinucigaşii? Lasă-i să se sinucidă...

Fiecare-i liber să prindă

Trenul pe care-l vrea în zori

Dar să nu uităm de pace

Care e precum un covor

Ce iarna tace,

Primavara înfloreşte

Vara larg ne zâmbeşte

Toamna ne pregăteşte

De acelaşi curs al vieţii

Precum roata dimineţii

Ce e bine să o laşi să se învârtă

Aşa cum e ea, fără "Mână Cruntă".

Aici imi poti da Like https://www.facebook.com/cristianharhataofficial?ref=hl

Aici imii poti da cerere de prietenie https://www.facebook.com/cristian.harhata

Poezia: Sunt un om…modest

Sunt un om…modest

Sunt un om…modest

Rare ori spun ce gândesc,

În fine scriu foarte des,

Dar totuși sunt un om...modest

Fetele se dau în brânci după mine

Eu le dau un simplu test,

Ele nu știu cum să-l rezolve mai bine

Dar vreau să v-amintesc, că sunt un om...modest

Parcă cei un simplu test!

Dar îmi place la nebunie să fac ceva,

Când intru-n melancolie să privesc ploaia...

Când intru-n melancolie să privesc ploaia?

Nuuu! ploaia când mă privește intră-n melancolie,

Căci pânăși natura măîndrăgește toată lumea știe!

Dar eu sunt un om...modest

Și asta nu mi-o detest,

Așa ca fapt divers,

Dacă ar fi cuvintele ce le-am zis să le unesc

V-ați da seama până și voi... că sunt un om, modest.

Aici imi poti da Like https://www.facebook.com/cristianharhataofficial?ref=hl Multumesc!

Aici imi poti cere prietenia https://www.facebook.com/cristian.harhata

Sursa Photo http://petruarcana.wordpress.com