Lupul
de la Bran
Alergând prin pădure instictul animalic, îl ajută să ocolească capcanele puse de braconeri în pădure, având ca avantaj inteligenţa, singurul lucru ce îi mai rămase din latura umană. Purtat de simţiri doar de el ştiute se apropia de rostul său în pădure. Sub crengi bine aşezate de mâna omului, o capcană, ce nu făcea decât să evidenţieze răutatea umană, avea drept captură o lupoaică, probabil printre puţinele în libertate, încleştată în dinţii de metal ce străpungeau piciorul acesteia, ca pe-un harbuz atunci când îl tăi cu un cuţit de vânătoare. Însă lupul a rămas atât de impresionat de frumoasa lupoaică, că pentru un moment pierdu-se simţul auzului, rămânând un film-video mut, fiind dezmorţit doar de urletul ei, chinuită de durerea piciorului stâng. Şi doar cei ce o creease mai aveau să ştie a desface o asemenea capcană destinată torturii.
Lupul prinde cu dinţii de un trunchi de brad uscat, ce reuşeşte să-l pătrundă între cleşti, uşurând durerea lupoaicei prin eliberarea ei. Într-o lume în care oamenii au acaparat globul că pe un bun propriu, dragostea celor doi a renăscut după sute de ani vârcolacii din secolul erei moderne, secolul vitezei. Iar când luna se rotunjeşte ca gura paharului, ei devin oameni ce se amestecă între sutele de turişti fără a putea fi deosebiţi, în straiele umane. Din păcate traiul lor în pădure era greu, fiind mereu capturaţi, preferau să se sinucidă izbindu-se de gratiile cuştilor, sau sub alte forme pentru a nu se transforma în vârcolaci sub ochiul omului, ceea ce ar fi dus la dispariţia totală a acestora încă odată.
Singura posibilitate de a stăpâni stransformările era cea de a ajunge în Castelul Bran unde aveau să găsească informaţiile necesare pentru a învăţa să-şi controleze propriile trasnformări, dar atunci când ei se apropiau de Castel, sunetele instrumentelor străvechi de la magazinul sătencei, îi readucea la forma animalică transformându-se înapoi în lupi.
Şi de atunci şi până astăzi deşi e mult mai riscant ei mereu încearcă să pătrundă în castel după ce se lasa soarele pentru ca magazinele să fie închise, iar instrumentele muzicale să se odihnească asemenea oamenilor şi mereu vor încerca să înveţe cum să-şi controleze propriile stări, transformări şi sentimente.
Şi după ce am mai băgat ceva benzină, mi-am pus fundul într-o maşină, şi am plecat cu drag şi spor, să mai povestesc şi în alt locuşor, că povestea ce v-am spus-o vouă, e şi modernă e şi nouă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu